So day 1…dupa 4 ore de
somn ( se pare ca asta a fost laitmotivul inceputului promitator ) m-am trezit
brusc, cu doua ore inaintea alarmei. Nu mai este in tara. Avionul deja a
decolat. Numai suntem in acelasi oras.
Asta a fost primul
moment de usurare. Gata. A plecat. Gata cu intrebarile si deciziile si parerile
de rau. Zarurile au fost deja aruncate. De fapt, fusesera aruncate dinainte sa
ne intalnim si eu stiam asta, poate ca Lorena are dreptate.
Trezitul cu doua ore
inaintea alarmei mi-a dat timp sa vad doua episoade din Sex and the city. Si sa
imi beau cafeaua la Mc. Sa imi aprind o tigara si sa observ cativa mici
afaceristi care isi beau veseli cafeaua. Veneau de pe undeva de prin tara. O cafea-pauza
de la mica lor viata.
O cafea pauza de la
mica mea viata. Si nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc cate asfel de pauze
vom fi luat impreuna. Apoi mi-am amintit ca el mi-ar fi stins tigara. Mereu
mi-am imaginat ca eu as fi fost cea care stinge tigarile cuiva. Si m-am gandit
ca poate lucrurile sunt perfecte asa cum sunt.
Iar doua ore mai tarziu
m-am pomenit cautand, doar asa, to check it, curse ieftine catre Londra.
Weekenduri posibile si schimbari de tura. Si mi-am amintit ca as putea avea
ceva economii numa’ bune de folosit pentru cafele mai lungi si pauze mai mari.
Desigur, fara cunostinta inculpatului.
Asa ca iata-ma in ziua
4. 4 ore de somn si finalul ultimului sezon din Sex and the city. O ciocolata
si acum o cafea. Si poate o sa comand si o pizza.
Acum, multumesc pentru
toate „esti ok?” si „cum mai esti?”, „cum te descurci?”, dar nu, multumesc. Nu sunt
bolnava si nu vreau sa vad pity eyes. Posibil sa ma incerce o raceala, dar in
acest caz voi avea nevoie de un nurofen si de cineva care sa se uite cu mine la
filme.
Si nici „mergem noi in
club sambata viitoare”, „vezi partea buna a lucrurilor”, „o sa treaca.” Etc etc.
Nu vreau nici diminuari, nici exagerari. Lucrurile sunt asa cum sunt. Si nici nu bocesc prin servetele. Sunt un pic fucked up si maraita, dar la fel de bine poate fi vorba de spm.
Si poate ca nici nu mai
e vorba despre mine simtindu-ma femeie, sau eu singura din nou, sau eu intr-o relatie
la distanta.
E vorba despre mine
fiindu-mi dor de universul unui barbat. Despre mine respirand mirosul lui.
Cunoscandu-i fricile din spatele mainilor care stiu sa protejeze atat de bine.
Cunoscandu-i punctele care il fac sa tremure si sa imi spuna pe nume.
Ascultandu-i pasiunile si tonul vocii. Simplitatea din gesturi. Spectacolul din
spatele ochilor negri. Ghicindu-i intentiile din spatele gesturilor mici. Admirandu-i
atentia si corectitudinea cu care isi construieste lumea.
Despre mine cautand
mici detalii din care sa construiesc spectacole care sa il bucure. Despre mine
descoperind cat de mult imi place sa creez mici lumi, sa i le arat
stralucitoare. Despre mine jongland cu mingii de foc.
Or maybe it’s just all about
a lap dance and a blowjob. ( Mom, dear sisters…don’t google it! )
Si miroase a toamna si
a alte inceputuri. Nu mi-a mai mirosit demult a prima zi de scoala. Si cumva
sunt cele mai frumoase zile de toamna. Oh, si o noua piesa de obsedat pe
repeat:
Adriana: Imi place
piesa ta…te face sa te gandesti asa…
Eu: Pe tine te face sa
te gandesti. Pe mine ma face sa imi vreau barbatu’ langa si paharul de vin.
Asezonat piesei. Si sezonului.
Ah, si imi caut filmul
de dragoste preferat. Credeam ca este „Before sunrise/sunset” cand am realizat
ca nu mai vreau acea conexiune in idei si iluzii, dar lipsa de conexiune in timp
si spatiu potrivit. Me still madly loves Julie Delpy, don’t get me wrong, dar vreau
acel gen de „aici si acum” care sa dureze in fiecare zi.
Pe care sa il vad iar
si iar impreuna cu o pizza buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu