Azi ma iert.
Azi stau in pat pana la 11 si imi
continuu visele pe care nici macar nu mi le mai amintesc, si care ascund teorii
freudiene importante. Azi nu le mai analizez.
Azi ma urc pe cantar si ma
minunez cum un kilogram, frumos dat jos cu eforturi intr-o saptamana, este pus
inapoi dupa numai o exceptie de pizza de 450 de grame maximum. Nu prea mi-a placut
mie matematica in scoala, dar imi da cu eroare.Dar ce pizza! Ce combinatie de
Brie si sos de rosii, ce felii subtiri de salam picant. Si ce bunatate de bere alba
nefiltrata!
Si azi ma dau jos de pe cantar si
nici macar nu ma mai supar. Imi pun un hanorac peste pijamaua scrisa si imi iert parul plin de fum si
unghille roase. Imi iert si sclipiciul
de pe ele pierdut printre tastele de la birou, printre cafelele aduse in graba
si rasetele cu iz brazilian.
Azi imi iert jumatatea brazilianca
de sange care imi curge prin vene, imi iert femeia pierduta, cearcanele prea
mari si prea de demult, imi iert cumparaturile pe care nu le mai fac si
barbatii cu care nu am mai flirtat. Imi iert si pisica ce-mi doarme pe abdomen. Azi, pentru ca asa am eu chef,
imi iert si toate deciizile profesionale proaste pe care le-am luat in urma cu cinci ani. Le iert si pe cele bune. Asa,
bonus.
Azi am trimis toate mesajele
necesare sa imi scuze absenta si ma
legan in balansoar, in mine , in gesturi nespuse si ganduri amortite de prea
mult.
Azi ma iert ca m-am avut doar pe
mine atata timp si ca inca ma mai vreau. Ca inca ma mai caut si inca ma mai
gresesc. Ca mi-e foame si inca nu mananc. Azi imi iert si toate ocaziile pierdute din
cauza lui “prea devreme” si toate furiile
lui “nu e vina ta”. Imi iert necredinta si si faptul ca nu am inlocuit-o cu
cinism. Si imi iert si cartea nescrisa.
Imi iert si bucuriile care m-au
facut sa dansez pana la epuizare, vestile bune care mi-au fiert sangele in
vene, cuvintele care mi-au inmuiat picioarele, bratele care mi l-au promis pe “acasa”.
Imi iert si ca n-am fost gata si nu
regret niciun “la revedere”.
Azi sunt doar eu cu mine, caci ma
stiu de demult, din vremuri nenascute si din promisiuni de mai bine, ma
stiu din drag si bucurie, ma stiu din zambete si tipete, din leagane si roller coaster, din recunostinta si incredere,
din brate cald stranse in jurul noptii celei mai adanci. Mai pastrez inca in
mine dansuri nebanuite si drumuri clare,
priviri de neiertat si decizii de nestramutat.
Azi imi iert ca am inceput ziua
cu o tigara si un pahar de cola. Si trei bucati de ciocolata cu cafea. Azi imi iert orice, ca in scrumiera sunt doua
tigari stinse inaintea mea. Zambesc si nu ma intreb ce ganduri le-au strivit
apasat pe fundul scrumierei, caci le vad reflexia in cele stinse de mine si atunci nu mai conteaza. Nu mai conteaza
nici ziua in care soarta s-a deghizat, nici noaptea in care mi-a aratat coltii,
nici seara in care s-a spart ghinionul , iar eu mi-am pierdut metaforele.
Nu mai conteaza, caci mi-a lasat
ceva pana data viitoare. Chiar daca eu traiesc la prezent continuu. Si ma iert
si pentru asta.
