In the club

Tura a doua. Imi indrept parul, pun fustita scurta neagra si bluzita de matase. Apelez la santaj emotional subliminal si imi conving si prietena obosita pe buna dreptate, sa piarda inca o noapte cu mine in club. Nu de alta, dar am prietena de la Constanta, careia tre’ sa ii arat ce misto e viata in Bucuresti sambata seara. Si ceea ce nu stia prietena obosita e ca ea e principalul motiv pentru care am rabdare sa imi indrept tot parul meu cret si sa imi trag fustita mai sus. Pot sa fac fata la inca o noapte de genu’ daca mai este cu mine una more or less fucked up than me.

Asa ca iata-ne pe toate trei. Clubul e teoretic plin, nu sunt locuri la mese si ii vad privirea plina de speranta care spune „hai sa bem o cola prin oras si sa ne caram naibii acasa”. Cumva ajungem sa ne lasam hainele la garderoba, si cumva, tipul de la masa din fata poate trece drept simpatic si ne lasa sa ne lasam bauturile pe masa lui. Asta imi aminteste de cat draguta am fost eu sambata trecuta cand am lasat vreo doi tipi sa isi lase berea pe masa mea. 10 minute. Pe ceas.

Noroc ca e muzica misto. Dansam ceva, iata ca se elibereaza si o masa. Poate ca e totusi inca o sambata norocoasa. Si in timp ce toate celulele mele danseza, mintea mea danseaza si ea, in alt ritm, alta muzica si alt spatiu.

Si vad totul ca intr-un vis. Imi vad prietena la masa. Cu o frumusete naucitor de simpla, cum trage din tigara, usor blazata cu privirea „I really don’t give a fuck” si cumva sunt convinsa ca e (semi)inconstienta de toata frumusetea aia pe care o emana in mijlocul iadului. Ea nu vede, dar eu vad toate privirile barbatilor din spatele ei, si zambesc usor in coltul buzelor.

In momente ca astea aproape ca as fi vrut sa fi acceptat cele vreo doua propuneri gay primite in primul de facultate. Poate ca as fi scapat cateva femei de nefericirea de a dansa printre burtosi libidinosi sambata seara. Si poate ca m-as fi scapat pe mine insami de asta.

Dar n-am facut-o si acum dansez si imi spun ca daca as fi fost barbat as fi luat femeia asta pe sus si as fi dus-o...ah, nu stiu unde as fi dus-o. Si stai asa, daca as fi fost barbat, habar n-as fi avut cum sa tratez o astel de femeie. Si rad in sinea mea.  Si ma uit iar la ea si imi vad propria privire interioara, si ii ascult lamentarile pertinente despre mafioti si alte asemenea si nu pot decat sa o pup pe par cu un fel de duiosie de sora/mama/prietena/femeie fucked up /bromance (mama ce imi place termenul asta) si sa o inteleg cand se cara si imi lasa trei tigari pe masa.

Pe care eu le voi fuma, cautand alte povesti. Ca povestea tipului cu o privire atat de trista. Cel din colt. Pun pariu ca a zis ca isi baga pula si vine sa se distreze si iata-l, mai trist ca niciodata privind probabil femeile de rahat din jurul lui si pe cele misto, dar inaccesibile.

Sau tipa care vomita cu capul in veceu. In timp ce eu ma pisam in cabina de langa. Si-o fi zis ca alcoolul e licoarea minune si ca ea e wonderwoman si poate sa bea pana devine totul roz. Dar iata ca porcaria de alcool scoate toata depresia din tine si te face sa mai petreci si jumatate de noapte cu capul in veceu. Singura. In timp ce altii se pisa pe langa.

Si de ce sa nu flirtez cu mafiotul cu trabuc. Mafiotii fut bine, te umplu de bijuterii si traiesc periculos. Dar eu nu flirtez. Eu doar dau cu flit. Nu pentru ca sunt prea misto. Cu toate ca sunt. Dar nu de asta. Ci doar pentru ca n-are rost.

Cum ii ziceam si tipului care ma chemase mai aproape  pe canapea ca sa imi vorbeasca despre casnicia lui trista : nici o relatie extraconjugala, oricat de minunata, nu o sa umple golul de cacat din interiorul tau. Nicio alta femeie. Nicio sticla de whisky. Nici o mie de iesiri in club sambata seara. Niciun pumn de antidepresive.

Asa ca ce mai imi ramane mie de facut? Sa imi bag pula pe care n-o am si sa dansez ca tampita pana la 5 dimineata. Sa dansez cu golul meu. Sa flirtez cu el. Sa i-o trag. Sa mi-o traga el mie si apoi sa dam mana.