Love by grace

Stalp mi-ai fost si Dumnezeu mi s-a aratat prin tine, radacini am prins in Arborele vietii si prin seva ta ti-am aratat cerul. Cand lumea s-a rasucit printr-o rotatie absurda, am inteles ce inseamna sa musti din Pamant si cat de inutil e Cerul. Cu simplitate m-ai intors la lucrurile care conteaza, mi-am ales luptele si am invatat sa cedez teritorii. Nu imi era frica de Moarte cand te-am intalnit, dar nici n-aveam prea multe pe care Viata sa nu mi le fi refuzat inca dinainte sa le pricep gustul. Nici gustul trupului tau nu l-am priceput, caci papilele mele ardeau, se fripsesera de prea multe ori inainte.

Din viitor mi-am chemat vindecarea in cercuri concentrice de diavoli si ingeri, in prezent mi-am/ai vazut neputinta, in trecut mi-am gasit alinarea mincinoasa. Am visat la veri caldute si blande, la soarele arzator al trupului tau si ape mi-au lipsit sa iti traiesc chemarea - lacrimi si punti am construit sa imi simti chemarea. Am alunecat pe urma pasilor tai si am tanjit dupa mainile tale vindecatore. Sfinte sunt mainile care mangaie, pacatoase gurile care au zis da, mincinoase urechile care au auzit nu. Mi-ai tinut piept mortii, mandru si brav, si greu mi-a fost mie sa invat ce inseamna renasterea. M-ai trezit cu ganduri speriate, cu o ora mai devreme si tot am reusit sa ajung patru minute mai tarziu. O mana spala pe alta si ce dor mi-a fost de tine, ce dor imi este inca de mine! Din lanturi m-am smuls cand ti-am ascultat strigatul si...ce pacat,  m-am impiedicat de mine! Am stiut atunci ca nu te joci cu binecuvantarile Iubirii chiar daca fructele ei sunt amare. Am stiut atunci ca nu iti poti asuma roadele ei, chiar daca sunt dulci si promitatoare. Am stiut atunci ca imi e de ajuns, si ca orice imi daruieste Dumnezeu, bun este!

Ti-am privit chipurile, rand pe rand, unele s-au lipit sufletului meu, altele mi-au hranit umbra, dar pentru toate am zis "Multumesc!" caci ce Dumnezeu a creat, omul sa nu judece.

Oricat de pustiu mi-ar fi desertul, oricat de arid ti-ar fi drumul, El mereu va gasi o cale sa isi hraneasca poporul, Viata va gasi o cale sa nu ne lase sa suferim de sete. Ce frumos am dansat Eu in Sufletul tau si ce lacom m-am hranit din mierea si graul lui. Cand vinul impartasaniei tale s-a varsat la picioarele mele la radacini m-am intors si am stiut ca nu exista lucru mai frumos ca viata ce izvoraste din tine, ca lumina ce ii ghideaza pe cei ce spera fara temei. Vas de lut ti-a fost inima si oh, vai - cand s-a spart in pamant s-a intors, dar vinul ce s-a varsat din el mi-a hranit sufletul. Tot ce ai pastrat ascuns si sfant mi s-a revelat cu ultima suflare. Am plans ca nu am primit mai devreme, am multumit ca am primit.

Am multumit ca am primit aceasta iubire, aceasta iubire care nu seamana a iubire, dar culege ca una. Aceasta iubire care palpaie fara sa insemne ceva anume, aceasta iubire care nu trebuie, aceasta iubire care exista fara sa stie, aceasta iubire care ne intoarce la inceputuri. Aceasta iubire care e totul, iubire.

Rezilienta

Mi-am acoperit mainile sub manecile lungi ale puloverului de casmir, in buzunarele de la spate ale blugilor le-am ascuns, sa nu atinga, sa nu apuce, sa nu se agate.

Mi-am acoperit gura sa nu vorbeasca, sa nu contamineze, sa nu sarute...mi-am plecat capul.

Mi-am coborat ochii sa nu priveasca prea adanc si nepermis in cotloanele sufletului deja imbolnavit.

Mi-am aruncat nasul in vant sa adulmece zari mai indepartate decat distanta dintre noi,

Doar urechile mi-au ramas libere sa iti auda chemarea

Si va exista vindecare - au auzit.

Va exista vindecare cand doar privindu-ti mainile le voi simti atingerea si leacul, caci pavaza mi-au fost ele in vremuri de inchisoare si alinare in timpuri de speranta.

Cand ochii tai ii vor intalni pe ai mei in deja-vu -uri din alte vieti si rauri de blandete

Cand gura mea nu va sopti cantece adormite, ci va rosti mantre puternice cu hotararea femeii-lup si a barbatului-leu.

Cand voi respira miresme de iasomie, vanilie si mosc, caci am stiut de la inceput ca asa iti miroase tie sufletul a bunatate

Exista vindecare, au auzit urechile mele. Inca mai sunt primaveri de trait si mangaieri de daruit, inca mai sunt sperante de nascut si iubiri de impartasit, asteapta doar putin, inca putin mai asteapta doar. 

Asteapta sa parcurgem drumul in acelasi timp, caci Pamantul este mare si Universul si mai si, iar noi suntem mici cateodata si mari alteori. Cateodata iubim si cateodata uram, cateodata gresim si altadata platim, dar nimic nu este nou sub soare, iar vietii nu ii pasa cum si ce matura in jurul ei, Vietii ii pasa doar sa mearga mai departe si daca invatam sa o ascultam, daca ii urmam ritmul, ne poate lua cu ea in calatoria ei cea sfanta.

La impletirea dintre noi s-a nascut ea si inainte de noi s-a infiintat , sora ei geamana ne-a separat - prea bine stie ea sa secere daca nu i se acorda locul cuvenit, caci ce Viata seamana Moartea culege, si niciodata n-am vrut sa culeg doar nectarul iubirii, caci nedemna as fi daca as iubi doar in timpuri de viata si as fugi in vremuri de moarte. Nici oameni nu ne-am numi daca nu am lasa intre noi spatiu pentru Viata si Moarte, nici dumnezei daca nu am sti sa respectam dansul celor doua forte primordiale..

Asteapta doar. Mai sunt inca in mainile mele bucurii de trait, mai am inca nopti de furat si zile de oferit, rani de vindecat si suflete de iubit. Nu am sa dau ziua de azi pentru cea de maine, nici frica nu o sa mi-o ascund sub nisipuri miscatoare. Ci aici am sa stau , in mine, in respiratia mea, in pieptul meu cel tare, in abdomenul moale, in mainile calde, in ochii limpezi, in respiratia curata...in spatiul dintre mine si tine. 

Ramai cu mine. Ramai cu tine. In spatiul dintre noi exista vindecare.

Scurt istoric al umanitatii

2,5 milioane de ani de cand m-am ridicat prima data in picioare si inca mai simt chemarea pamantului in rosu si portocaliu cand pasesc cu talpile goale in iarba uda de ploaie, in nisipul incins de soare , in asfaltul topit al orasului cand tocurile imi sunt prea inalte si picioarele de plumb. Inca imi mai arunc capul inainte , cu nasul in vant  sa ii simt mirosul de pamant amestecat cu ploaie, inca ma mai scufund in nisipuri miscatoare sa ma fac una cu rosu Si bine ii mai sta unui barbat care stie sa poarte rosu.

2,5 milioane de ani de vulnerabilitate in abdomen si totusi imi tin coloana dreapta scrutand zarea dupa prada cand eu insami devin una, 2.5 milioane de frici adunate  diagnosticate ca inflamatii cronice moderne, 2.5 milioane de forte primordiale care s-au adunat intr-un singur NU urlat , Nu vietii, Nu mortii, NU fragilitatii.

Singura m-am ghemuit la pamant acum 2,5 milioane de ani ca sa ma ridic cand am simtit pamantul vibrand sub greutatea lupilor si am alergat impreuna cu ei uneori si alteori singura. Fara oprire am alergat, manata de forta vietii, de spaima mortii, am alergat simtindu-mi parul in vant si soarele in fata, asa cum astazi alerg pe banda, cu focul in obraji si sudoarea in par.

De 300 de mii de ani arde focul si inca nu am invatat sa il stapanim, de tot atatea ori am dansat in jurul lui si mi-am vopsit obrazul si fruntea in culori aprinse. Astazi ma machiez, dar pielea imi este la fel de subtire si la fel de puternic ii simt dogoarea. La fel de puternic m-am imbatat cu fum de rasini si m-am lasat purtata spre Dumnezeu. Astazi fumez o tigara din foi si arome de cirese si ard pe dinauntru dupa un shot de tequila.

Prin dans am unit pamantul cu cerul, prin dans mi-am gasit tribul, prin dans mi-am sfintit corpul si am lasat sa treaca prin el toate stihiile naturii si urgiile lui Dumnezeu, ca sa se curete la final intr-un templu numai bun sa coaca viata. Astazi dansez in club, si printre umbre si tenebre , jocuri de lumini si ochi ce stau la panda, viata inca isi face loc,  iar corpul inca mi se curata.

Mi-am gasit hrana in pamant, iar cand pamantul a fost sterp , tot la foc mi-am fript si carnea . Cel mai puternic ia bucata cea mai mare, iar astazi suntem competitivi in corporatii. Si totusi fiecare are dreptul la bucatica lui de fericire.

Astazi imi simt corpul pulsand pretios a viata  Revolutia cognitiva, extinctia neanderthalienilor, revolutia agricola, aparitia primelor regate si imperii, inventarea monedelor, revolutia stiintifica, revolutia indusriala,  netflix, uber si tinder si totusi sunt ca atunci cand m-am ridicat in picioare pentru prima data acum 2.5 milioane de ani; cu sufletul in abdomen. 

Puterea fustei

Nu vreau sa ma laud, dar mi-am inceput anul asa cum orice femeie si-ar dori sa inceapa: cu artificii, valuri de fiebinteala, frisoane, ameteli la cap si multa buna dispozitie. Cum a fost posibil ? Puterea fustei. Da, da - ati citit bine. Fusta, plasata unde trebuie, deasupra cizmelor pana la genuchi,  cu margine de dantela si dresuri fine, purtata la vreo 2-3 petreceri in noaptea de Revelion, cu cate 40 de min in frig in asteptarea uberului la sprapret, te duce exact unde trebuie si ti-ai dori sa fii: in pat.

Dupa cum va spuneam, am racit. Dupa faza: "Nu se poate , e doar o muceala , trece cu un ceai." am trecut pe teraflu, acadele cu salvie, vitamine si in ultima instanta, lapte de turmeric cu piperina, scortisoara, ghimbir, nucsoara - mai aveam putin si puneam in el si praf de stele La cateva zile am schimbat lichidul, condimentele nu. Am trecut pe vin fiert.

Se pare ca cel din urma si-a facut datoria, ca dupa 2 cani si filme in spaniola pe Netflix pana la 4 dimineata, a urmat ziua in care am zis: clar,  un alergat bun pe banda la viteza mare, urmat de o sauna umeda scoate din mine si mama apelor Sa transpiram toate relele de anul trecut zic, sa le evaporam, sa curatam si sa facem loc de nou si bun si frumos. Si cum stateam eu asa in aburii fierbinti, cu ochii inchisi, respirand toate uleiurile esentiale posibile si meditand (aka aberand diverse), bucurandu-ma ca am nimerit sauna goala, doar pentru mine, aud un saru'mana ragusit.

Inlemnesc un pic. Gata, asta e, la 32 de ani abia impliniti sunt batrana, imi zic. Un tip tanar imi zice saru' mana. Sau poate e el prea batran, de pe vremea cand doamnelor li se mai spunea inca sarumana? Deschid usor un ochi, asa cu teama si speranta , apoi ii deschid pe amandoi de-a binelea si ii zic un "buna". E ok, suntem in grafic, nici el , nici eu nu suntem prea batrani. 

Nup, nu face parte din categoria domnilor cu joben si baston, dar probabil face parte din categoria celor care stiu ca ceva in plus face diferenta. Acel "je ne sais quoi", un "sarumana" in loc de "buna ziua" doar pentru ca esti femeie, un barbat cu cuvintele la el, genul care daca te-ai cunoaste probabil ar spune mereu "buna, frumusete", "buna, roscato", "hei, girl" si alte asemenea. Un plus la buna ziua. Probabil, nu intram acum in detalii. 

Si ma trazneste brusc. Omenirea are nevoie de mai mult flirt. Oamenii ar trebui sa flirteze mai mult. Oamenii ar trebui sa iasa mai des la vin, la cafea , la masa,la povesti, peste tot. In special barbati si femei. Barbatii si femeile ar trebui sa flirteze  unii cu altii, cu prietenii, cu colegele, cu natura, cu intamplarile, cu educatia, cu stiinta, cu sanatatea, cu viata, cu ei insisi. Caci flirtul este celebrarea si cunoasterea fiintei celuilalt, bucuria de a-i vedea calitatile de barbat si de femeie, de a celebra diferentele si puterea care ia nastere din contopirea lor. Este recunoasterea energiei care creeaza atractie, vitalitate, intamplari, idei, copii, descoperiri - fiecare dupa puteri si nevoi. Flirtul e un joc serios, suficient de joc cat sa fie placut si nebunesc, suficient de serios cat sa nasca ceva nou pe lume.

Exista pe lumea astea barbati care iubesc femeile si barbati care le urasc . Ura = frica.. Si uite asa uit sa se joace frumos, uit ca scopul intalnirii dintre doi oameni este tocmai celebrarea dansului dintre forte diferite, fiecare cu rostul ei. Totul devine un joc de putere si control si totul se farama. Barbatii se plang ca femeile alearga dupa bani, femeile se plang ca nu mai exista barbati adevarati. Cand aud de la un barbat ca femeile alearga dupa bani, presupun din start ca cel cu pricina nu stie sa flirteze, Nu am cunoscut femeie sa nu reactioneze la cuvintele si butoanele potrivite. Am auzit de la femei mai multe plangeri de genul '' nu stia sa scoata un cuvant" si "nu m-a facut sa rad" dupa o prima intalnire, decat plangeri de genul "nu s-a oferit sa plateasca nota". Nu zic, sunt convinsa ca au si ei parte de experientele lor, dar despre asta sa scrie ei. Nu sunt in dispozitie de razboi azi.

Azi sunt in dispozitie de joaca si de frumos. Azi sunt in dispozitie de idei si proiecte noi. Azi flirtez cu mine si cu clatita de la micul dejun. Fierbinte, gingasa, cu crema de branza si dulceata rosie de zmeura. Combinatia mea preferata. Sunt eu cu mine, cu cafeaua un pic amara sa balanseze gustul dulce, caci inafara de joc imi plac si contrastele. Forta feminina atrage. Forta feminina creeaza sincronicitati. Forta feminina face valuri. Fusta are putere. Stiu asta, caci in timp ce ma minunez de gust, de fierbinteala si de moliciune, zambesc la gandul ca barbatilor le place sa vada o femeie mancand ceva in forma de penis si reusesc sa nu ma inec cand odata cu ultima inghititura vine primul mesaj pe ziua de azi:

"Hei, girl, cum au fost clatitele?"