Si daca dragoste nu e...parca e bine:D

Imparteam o sticla de vin rosu pe canapeaua din sufrageria mea, ca doi oameni intalniti intr-un timp si intr-o stare oarecum comuna.

Mi-a zis ca trebuie sa fi suferit mari dezamagiri in viata de am o asemenea parere despre relatii. La naiba, exact asa mi-a zis si terapeutul meu :))

Ei bine, nu. Nu am suferit mari dezamagiri in viata. Nu. Am suferit dezamagiri marunte. Mici, marunte, dar multe. Si tocmai asta conteaza.

Sunt total dezamagita de sapat prin gunoaie pentru a afla miezul. De mici incercari, de persoane dependente emotional, persoane egocentrice, persoane anxioase, persoane obsedate de putere si control, persoane indisponibile emotional, persoane care cauta confort si mai ales persoane care se mint pe ele insele.

Mai mult, sunt dezamagita de tot ce regasesc in mine din calitatile de mai sus.

Asa ca, 1+1 = 2. Nu 1, nu 3. Doar doi. Fiecare cu drumul lui, cu dependetele, ciudateniile, imposibilitatile lui.

Tin sa fac o mica precizare. Cand zic relatie, exact asta vreau sa zic – relatie. Nu barbati. Respect barbatii. Respect femeile. In intalnirea dintre ei nu cred. Nu una care sa nu fie doar o bresa in timp si spatiu, dupa care fiecare se intoarce la ale lui. Adica la a fi barbat sau la a fi femeie.

Mi-am vazut destule prietene intinse pe covorul din sufrageria mea, pentru ca nu se mai puteau ridica de durere. Altora le-am tinut capul in veceu sa vomite, dupa o betie datorata unei “relatii” terminate. Am prietene care au facut copii din “dragoste” pentru ca apoi sa si-i creasca singure.

Pentru ca la sfarsit toata lumea sa isi dea seama ca, de fapt, n-a fost chiar dragoste. O dependenta din copilarie, o relatie defectuoasa cu mama, lipsa de confirmare din partea tatalui. Marea revelatie. Wow. Ziceti-i defect profesional.

Deci, multumesc, dar nu, multumesc.

Si da, ma mai ia si pe mine valul. Mai ales primavara cand miroase a nou si a inceputuri. Si cateodata, cand vinul e destul de bun, cand Andre Rieu imi bubuie in inima, cand stii sa zambesti frumos, atotstiutor si bland,  si ma privesti de parca mi-ai rupe nasturii bluzei - dar nu o faci inca, pentru ca stii ca ti-as arata usa in secunda doi - mai ca ma gandesc cum ar putea fi candva o fetita creata, cu ochi albastri ca ai mei.

Apoi ma gandesc ca ar trebui sa o "impart", sa gasesc numitorul comun pentru a o educa si...nu, multumesc.

Imi plac serile cu vin, inghetata si visine in lichior, dansatul pana dimineata, copiii pe care ii imbratisez si ii iubesc pur si simplu, pentru ca sunt niste mici fiinte. Pentru asta nu trebuie sa imi poarte genele imperfecte.