N-am renuntat la scris. Contrar aparentelor. Am ales doar sa ma scriu in alte feluri, pe pagini neincercate, cu cerneala diferita, in oameni noi, in istorii neincepute si povesti ce abia se astern.
La scris n-am renuntat Am renuntat doar sa mai sterg praful. Am ales in schimb sa suflu usor urmele creioanelor cerate lasate pe mandale si alte modele complicate dintr-o carte de colorat pentru adulti. Si m-am umplut de culori pe picioare , pe maini, pe fata, pe hainele cumparate in mod intentionat cu o marime mai mica.
Am renuntat sa mai tin cura. Am invatat in schimb sa combin iaurturi si fructe si sa umplu lipii cu ierburi mediteraneene, avocado si pui gatit in vin. Mai pacatuiesc din cand in cand cu clatite pufoase la micul dejun si inghetata cu sirop de cirese amare la cina.
Am renuntat sa mai merg la sala. Am injumatatit in schimb abonamentul la metrou si ma intorc acasa prin parc, pe propriile-mi picioare. Mi-am cumparat o coarda colorata de raionul pentru copii, o tin la indemna si de cate ori ma apuca o sar cu muzica data la maximum. Imi pare rau pentru cei care nu locuiesc la parter.
Am renuntat sa mai imi curat casa, viata, prietenii, intamplarile,planurile. Le las asa , in culori si forme care nu se potrivesc inca si care ar trebui combinate ca sa poate fi considerate stilate, ar trebui privite separat ca sa capete autenticitate. Oricum, pana la urma, se aleg de la sine.
Am invatat sa nu ii mai cer soarelui sa isi impotriveasca natura si sa nu imi mai arda bratele sensibile, am invatat doar sa imi aleg mai bine cremele si factorul de protectie. Si uneori mai uit sa le aplic.
Am renuntat sa mai cred ca e mai verde iarba in gradina celuilalt. Am invatat ca prietenele mele cu copii, soti, logodnici, joburi mai bune, case mai spatioase si mai cu bun gust, sunt fericite si nefericite in felul lor.
Mi-am dat seama ca si eu, care as fi uitat, vorba cantecului - si cum se simte un sarut, daca nu m-as fi nimerit intr-o serie de coincidente (ne)fericite si demne de un scenariu ce include un portughez frumos brozat, care canta la chitara, scrie poezii siiii... ma opresc aici - sunt fericita si nefericita in felul meu. Dar mai mult fericita.
Am renuntat sa le mai cer barbatilor sa imi tina sufletul in palme, am invatat in schimb sa le spun, cat, unde si
cum sa imi atinga pielea.
Am invatat sa ma simt in vacanta la terasa din capatul strazii, sub copaci, cu o cafea buna si un cidru rece cu zmeura. Si o carte lenesa.
Am renuntat sa il mai astept. Am renuntat sa mai bag in seama pumnul pe care il simt in stomac de cate ori trecepe langa mine cu ochi ce contin toate promisiunile unei gauri negre, am inceput in schimb sa ii caut versiunile upgradate si sa le zambesc din toata inima.
Am renuntat sa mai dansez, gatesc, vorbesc, adorm singura. Caci am invatat pe ritmuri de Nutridinha ce inseamna sa gatesc ca si cum m-as astepta in sufragerie. Si culmea, chiar m-am gasit in sufragerie, in pasi de dans, si cu inima tremurandu-mi de emotie.
M-am zarit pentru cateva secunde, m-am zarit asa cum ma zaream inainte in ochii lor si cum imi tanjeam blandetea in bratele lor calde dar niciodata suficiente, sau dupa cum imi cerseam talentul in umbrele femeilor mai puternice decat mine.
Si m-am zarit si m-am speriat si fastacit , si as fi vrut sa ma mai tin poate, dar n-as fi vrut sa imi fiu nici prea si nici foarte. M-as fi pacalit cu vorbe alese si mi-as fi promis cate's in luna si cate sunt in stele, daca nu mi-ar fi venit sa ma inclin, sa imi zambesc si sa ma las sa plec . Sa am rabdare sa ma intorc la momentul potrivit. Sa ma invalui doar in ulei de levantica si arome de citrice, sa imi miroasa in suflet a cald si a proaspat, sa fiu acolo, sa fiu eu, cand o sa ma intorc ca sa-mi raman.
