Mi-am acoperit mainile sub manecile lungi ale puloverului de casmir, in buzunarele de la spate ale blugilor le-am ascuns, sa nu atinga, sa nu apuce, sa nu se agate.
Mi-am acoperit gura sa nu vorbeasca, sa nu contamineze, sa nu sarute...mi-am plecat capul.
Mi-am coborat ochii sa nu priveasca prea adanc si nepermis in cotloanele sufletului deja imbolnavit.
Mi-am aruncat nasul in vant sa adulmece zari mai indepartate decat distanta dintre noi,
Doar urechile mi-au ramas libere sa iti auda chemarea
Si va exista vindecare - au auzit.
Va exista vindecare cand doar privindu-ti mainile le voi simti atingerea si leacul, caci pavaza mi-au fost ele in vremuri de inchisoare si alinare in timpuri de speranta.
Cand ochii tai ii vor intalni pe ai mei in deja-vu -uri din alte vieti si rauri de blandete
Cand gura mea nu va sopti cantece adormite, ci va rosti mantre puternice cu hotararea femeii-lup si a barbatului-leu.
Cand voi respira miresme de iasomie, vanilie si mosc, caci am stiut de la inceput ca asa iti miroase tie sufletul a bunatate
Exista vindecare, au auzit urechile mele. Inca mai sunt primaveri de trait si mangaieri de daruit, inca mai sunt sperante de nascut si iubiri de impartasit, asteapta doar putin, inca putin mai asteapta doar.
Asteapta sa parcurgem drumul in acelasi timp, caci Pamantul este mare si Universul si mai si, iar noi suntem mici cateodata si mari alteori. Cateodata iubim si cateodata uram, cateodata gresim si altadata platim, dar nimic nu este nou sub soare, iar vietii nu ii pasa cum si ce matura in jurul ei, Vietii ii pasa doar sa mearga mai departe si daca invatam sa o ascultam, daca ii urmam ritmul, ne poate lua cu ea in calatoria ei cea sfanta.
La impletirea dintre noi s-a nascut ea si inainte de noi s-a infiintat , sora ei geamana ne-a separat - prea bine stie ea sa secere daca nu i se acorda locul cuvenit, caci ce Viata seamana Moartea culege, si niciodata n-am vrut sa culeg doar nectarul iubirii, caci nedemna as fi daca as iubi doar in timpuri de viata si as fugi in vremuri de moarte. Nici oameni nu ne-am numi daca nu am lasa intre noi spatiu pentru Viata si Moarte, nici dumnezei daca nu am sti sa respectam dansul celor doua forte primordiale..
Asteapta doar. Mai sunt inca in mainile mele bucurii de trait, mai am inca nopti de furat si zile de oferit, rani de vindecat si suflete de iubit. Nu am sa dau ziua de azi pentru cea de maine, nici frica nu o sa mi-o ascund sub nisipuri miscatoare. Ci aici am sa stau , in mine, in respiratia mea, in pieptul meu cel tare, in abdomenul moale, in mainile calde, in ochii limpezi, in respiratia curata...in spatiul dintre mine si tine.
Ramai cu mine. Ramai cu tine. In spatiul dintre noi exista vindecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu