2,5 milioane de ani de cand m-am ridicat prima data in picioare si inca mai simt chemarea pamantului in rosu si portocaliu cand pasesc cu talpile goale in iarba uda de ploaie, in nisipul incins de soare , in asfaltul topit al orasului cand tocurile imi sunt prea inalte si picioarele de plumb. Inca imi mai arunc capul inainte , cu nasul in vant sa ii simt mirosul de pamant amestecat cu ploaie, inca ma mai scufund in nisipuri miscatoare sa ma fac una cu rosu Si bine ii mai sta unui barbat care stie sa poarte rosu.
2,5 milioane de ani de vulnerabilitate in abdomen si totusi imi tin coloana dreapta scrutand zarea dupa prada cand eu insami devin una, 2.5 milioane de frici adunate diagnosticate ca inflamatii cronice moderne, 2.5 milioane de forte primordiale care s-au adunat intr-un singur NU urlat , Nu vietii, Nu mortii, NU fragilitatii.
Singura m-am ghemuit la pamant acum 2,5 milioane de ani ca sa ma ridic cand am simtit pamantul vibrand sub greutatea lupilor si am alergat impreuna cu ei uneori si alteori singura. Fara oprire am alergat, manata de forta vietii, de spaima mortii, am alergat simtindu-mi parul in vant si soarele in fata, asa cum astazi alerg pe banda, cu focul in obraji si sudoarea in par.
De 300 de mii de ani arde focul si inca nu am invatat sa il stapanim, de tot atatea ori am dansat in jurul lui si mi-am vopsit obrazul si fruntea in culori aprinse. Astazi ma machiez, dar pielea imi este la fel de subtire si la fel de puternic ii simt dogoarea. La fel de puternic m-am imbatat cu fum de rasini si m-am lasat purtata spre Dumnezeu. Astazi fumez o tigara din foi si arome de cirese si ard pe dinauntru dupa un shot de tequila.
Prin dans am unit pamantul cu cerul, prin dans mi-am gasit tribul, prin dans mi-am sfintit corpul si am lasat sa treaca prin el toate stihiile naturii si urgiile lui Dumnezeu, ca sa se curete la final intr-un templu numai bun sa coaca viata. Astazi dansez in club, si printre umbre si tenebre , jocuri de lumini si ochi ce stau la panda, viata inca isi face loc, iar corpul inca mi se curata.
Mi-am gasit hrana in pamant, iar cand pamantul a fost sterp , tot la foc mi-am fript si carnea . Cel mai puternic ia bucata cea mai mare, iar astazi suntem competitivi in corporatii. Si totusi fiecare are dreptul la bucatica lui de fericire.
Astazi imi simt corpul pulsand pretios a viata Revolutia cognitiva, extinctia neanderthalienilor, revolutia agricola, aparitia primelor regate si imperii, inventarea monedelor, revolutia stiintifica, revolutia indusriala, netflix, uber si tinder si totusi sunt ca atunci cand m-am ridicat in picioare pentru prima data acum 2.5 milioane de ani; cu sufletul in abdomen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu