Stalp mi-ai fost si Dumnezeu mi s-a aratat prin tine, radacini am prins in Arborele vietii si prin seva ta ti-am aratat cerul. Cand lumea s-a rasucit printr-o rotatie absurda, am inteles ce inseamna sa musti din Pamant si cat de inutil e Cerul. Cu simplitate m-ai intors la lucrurile care conteaza, mi-am ales luptele si am invatat sa cedez teritorii. Nu imi era frica de Moarte cand te-am intalnit, dar nici n-aveam prea multe pe care Viata sa nu mi le fi refuzat inca dinainte sa le pricep gustul. Nici gustul trupului tau nu l-am priceput, caci papilele mele ardeau, se fripsesera de prea multe ori inainte.
Din viitor mi-am chemat vindecarea in cercuri concentrice de diavoli si ingeri, in prezent mi-am/ai vazut neputinta, in trecut mi-am gasit alinarea mincinoasa. Am visat la veri caldute si blande, la soarele arzator al trupului tau si ape mi-au lipsit sa iti traiesc chemarea - lacrimi si punti am construit sa imi simti chemarea. Am alunecat pe urma pasilor tai si am tanjit dupa mainile tale vindecatore. Sfinte sunt mainile care mangaie, pacatoase gurile care au zis da, mincinoase urechile care au auzit nu. Mi-ai tinut piept mortii, mandru si brav, si greu mi-a fost mie sa invat ce inseamna renasterea. M-ai trezit cu ganduri speriate, cu o ora mai devreme si tot am reusit sa ajung patru minute mai tarziu. O mana spala pe alta si ce dor mi-a fost de tine, ce dor imi este inca de mine! Din lanturi m-am smuls cand ti-am ascultat strigatul si...ce pacat, m-am impiedicat de mine! Am stiut atunci ca nu te joci cu binecuvantarile Iubirii chiar daca fructele ei sunt amare. Am stiut atunci ca nu iti poti asuma roadele ei, chiar daca sunt dulci si promitatoare. Am stiut atunci ca imi e de ajuns, si ca orice imi daruieste Dumnezeu, bun este!
Ti-am privit chipurile, rand pe rand, unele s-au lipit sufletului meu, altele mi-au hranit umbra, dar pentru toate am zis "Multumesc!" caci ce Dumnezeu a creat, omul sa nu judece.
Oricat de pustiu mi-ar fi desertul, oricat de arid ti-ar fi drumul, El mereu va gasi o cale sa isi hraneasca poporul, Viata va gasi o cale sa nu ne lase sa suferim de sete. Ce frumos am dansat Eu in Sufletul tau si ce lacom m-am hranit din mierea si graul lui. Cand vinul impartasaniei tale s-a varsat la picioarele mele la radacini m-am intors si am stiut ca nu exista lucru mai frumos ca viata ce izvoraste din tine, ca lumina ce ii ghideaza pe cei ce spera fara temei. Vas de lut ti-a fost inima si oh, vai - cand s-a spart in pamant s-a intors, dar vinul ce s-a varsat din el mi-a hranit sufletul. Tot ce ai pastrat ascuns si sfant mi s-a revelat cu ultima suflare. Am plans ca nu am primit mai devreme, am multumit ca am primit.
Am multumit ca am primit aceasta iubire, aceasta iubire care nu seamana a iubire, dar culege ca una. Aceasta iubire care palpaie fara sa insemne ceva anume, aceasta iubire care nu trebuie, aceasta iubire care exista fara sa stie, aceasta iubire care ne intoarce la inceputuri. Aceasta iubire care e totul, iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu