Uman, as zice

Sunt un om misto.

Daca as fi intr-un film, as fi personajul meu preferat. Tipa care intr-o zi a coborat in gara de nord cu o geanta albastra in mana. Purtand cateva bluze aspre si groase, mai multe carti si si mai multe „tu nu o sa dansezi niciodata”, „nu ai nimic de spus”, „unde o sa te duci?”, „o sa te intorci inapoi.”

Aceeasi tipa care dupa o noapte nedormita si jumatate de zi petrecuta in tren, si-a lasat bagajul in holul unei colege din liceu, a facut un dus intr-o baie comuna, a folosit putin anticearcan si s-a prezentat la primul interviu din viata ei.

Tipa care pe langa „noi nu credem ca o sa faci fata acestui job”, „ a expirat oferta de inchiriere”, „ai intrat la taxa” – in prima noapte in care a uitat cum se respira a primit mesajul „Faci tu o vraja, asa cum ai mai facut si altadata.”

Si a facut. Asa l-a cunoscut pe baietelul care facea calcule mai repede decat ea si o corecta cand denumea animale din jungle exotice. Asa a cunoscut-o pe tipa care a invatat-o sa aprecieze martipanul si Pink Floyd.  Care i l-a adus pe singurul tip alaturi de care a putut sa adoarma vreodata. Si care apoi i l-a luat inapoi.

Apoi pe tipul caruia i-a inramat primele desene. Doar ca sa le dea jos de pe perete cinci ani mai tarziu. Si toata suita de oameni care au construit-o piesa cu piesa, la momentul si la locul potrivit.

Care au facut-o ceea ce este astazi. Tipa care este mereu incepatoare la cursurile de tango. Care muta mobila prin casa la fiecare doua saptamani. Care ia cursuri de teatru. Care picteaza un pic mai bine decat copiii carora le-a fost ghid cinci ani. Care isi bea vinul din pahare inalte si varsa mereu mancare pe ea. Care uneori rade de se tavaleste pe jos tinandu-se de burta si alteori se chirceste pe covor de durere. Care canta fals cu prietenii in masina. Care imbratiseaza pana opreste timpul in loc si spatiul dispare. Care merge la joburi mai mult sau mai putin placute, mai mult sau mai putin prost platite. Si care isi plateste facturile. Mai mult sau mai putin.

Personajul care la finalul filmului o sa faca publicul sa planga, sa zambeasca cu duiosie, sa rada, sa spere, sa creada, sa dispere, sa se afunde, sa creasca. Un pic mai intelept. Un pic mai bun. Un pic mai bland.

Personajul in spatele caruia se afla un om.

Eu. Care scriu. Care iubesc. Care dansez. Traiesc. Care impart cu Miha lectii de crestere. Care ma intorc mereu in cel mai adanc gol al fiintei mele si ma las ghidata de el. Uneori de-a dreptul inspaimantata. De cele mai multe ori recunoscatoare pentru fiecare bucatica de suflet pe care alti oameni misto au impartit-o cu mine. Si care mi-au permis sa pasesc usor inauntrul lor. Care mi-au adaugat viata. Si care, la fel ca mine, m-au invatat cea mai importanta lectie: sa imi fiu fidela mie insami. De fiecare data.

Sunt un om misto. Care cunoaste oameni misto. Sunt prietena mea.

Sunt personajul meu preferat.