Fericiti cei inocenti

Exista un loc in interiorul meu. Nu e foarte mare, poate ceva mai mic decat o minge de ping-pong. E rotund, asta stiu. Dar nu perfect rotund. E flexibil, ca de guma, se intinde in multe feluri si ia multe forme. Dar nu se rupe niciodata.

Acolo se afla tot ce am mai de pret. Nu e mult, nu are nume, nici culoare sau miros. Dar acolo nu se ajunge si asta confera inocenta.

Caci atunci cand nu poti ajunge acolo, nimic nu te poate atinge. Si orice este permis. Orice se scuza. Orice poate trece ca si cum n-ar fi fost. Si cand privesti totul ca intr-un film, poți fi inocent

.

Poti fi inocent cand fumezi, cand minti,  cand atingi, cand trisezi, cand zambesti fals, cand injuri, cand te abtii, cand nu iti mai pasa. Intr-un film, totul trece. Arta iarta orice. Inclusiv durerea, crima, razbunarea, limitele.

Exista un loc pentru cei inocenti. Cei care merg la serviciu, muncesc aproximativ responsabil, zambesc frumos, iubesc, fac copii, merg in excursii in strainatate si viziteaza muzee. Ei rad mult, organizeaza picnicuri in familie in week-end-uri si joaca monopoly. Ei iubesc animalele si dau mereu sfaturi binevoitoare. Ei aleg hainele potrivite si stiu exact cum merge economia tarii. Ei stiu ce ar putea fi facut mai bine. Ei stiu ce e de iubit si ce nu. Ei stiu ce e bine si ce e rau. Ce e moral sau ce e de blamat. Ce ajuta si ce incurca. Ce creeaza si ce distruge.

Si exista un loc pentru restul. Cei care au muscat prea devreme din pomul cunostintei binelui si raului. Si pentru care nu mai exista cale de intoarcere. Ei vor primi sfaturi de la cei inocenti. Ei vor fi cei care vor face filme. Ei vor fi cei care vor scrie.

Ei au trait prea devreme noaptea intunecata a sufletului. Ei stiu mai mult decat in manualele de psihologie ca exista un prag al sensibilitatii la durere. Dincolo de care nu mai simti nimic.

Si sa te fereasca Dumnezeul tau sa intalnesti un astfel de om. Unul singur e de ajuns. Si lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel.

Am intalnit un astfel de om in urma cu multi ani. Poate nu asa de multi, dar treaba e cu oamenii astia ca timpul se exacerbeaza. Un astfel de om m-a invatat sa apreciez martipanul si sa ascult Pink Floyd. Iar Pink Floyd m-a invatat sa scriu. Caci altfel nu as mai fi fost vreodata inocenta.